Nu zi hop pînă n-ai sărit sau de ce a câştigat alegerile Donald Trump

Statele Unite ale Americii, Bulgaria, Republica Moldova… Toamna asta s-au cam numărat președinți, care nu par a fi boboci în ale politicii. Deşi, cineva ar putea contesta afirmația, cu un soi de sictir – adică, ce mare politician e Donald Trump? Rezultatele alegerilor din SUA au șocat întreaga lume. Au fost şi dintre cei care, mai analiști de fire, (sau poate mai nepăsători), n-au prea dat semne de uimire, dar majoritatea americanilor au fost luaţi prin surprindere – ce-am ales, şi ce-am cules…

Mass-media din Statele Unite a jucat un rol colosal în campania electorală. Acest fapt nu-l poate contesta nimeni. Ziare precum The New York Times, Washington Post şi altele, au susținut-o fără ezitare pe Hilary Clinton. Cu atâta suport mediatic părea de-a dreptul ireal, sau mai degrabă îngrozitor să se întîmple ceea ce, de altfel, chiar s-a întîmplat. În dorința de a o sprijini pe Clinton, presa a publicat o mulțime de declarații extremiste ale lui Trump, discursuri șocante, afirmații scandaloase cu tentă rasistă, etc. La drept vorbind, nu prea a fost luat în serios. Trump în schimb, și-a cucerit în așa fel publicul. În lipsa unei simpatii pentru Hilary Clinton, apoi nițel turmentați de declarațiile uluitoare ale lui Trump, mulţi au fost cei care  s-au întrebat: „Vorba e… eu pentru cine votez?”

2016-09-30t01-29-53-633z-1280x720-nbcnews-ux-1080-600
Sursă foto: nbcnews.com

Acţiunile mass-media au fost ca un bumerang şi ar fi mai multe motive pentru acest efect invers celui presupus. În primul rând, a fost o „publicitate gratuită” pentru acea parte a societăţii americare care chiar îşi dorea o schimbare, vigilenţa celorlalţi fiind cumva atenuată prin sugestia că nu poate ajunge unul ca Trump preşedinte. S-a creat în societatea americană iluzia unei antipatii generale faţă de candidatul respectiv. Mass-media „a uitat” să arate consumatorilor săi partea opusă a medaliei. Iată deci, paradoxul – insistând, s-ar părea, pe adevăr, denaturezi realitatea. Poate că verbul utilizat produce un oarecare disconfort, dar reflectă absolut obiectiv situaţia.

Sursă foto: twitter.com/vabvox
Sursă foto: twitter.com/vabvox

Totuși, majoritatea sondajelor indicau în mod explicit victoria lui Clinton. Misterul se explică prin fenomenul „spirala tăcerii” sau, cum i se mai zice, „efectul Bradley“. Cu o campanie mediatică anti-Trump, mulți dintre simpatizanții candidatului republican au preferat să evite să-și exprime opțiunea politică în timpul efectuării sondajelor. Alții au spus că o vor vota pe Clinton ca să dea bine în imaginea generală și să închidă gura tîrgului. Odată intrat în cabina de vot, însă, omul nostru( adică cel care a ascuns, practic, bomba în buzunar) a votat cum l-a dus capul de la început.  Ai schița un gest de nedumerire și te-ai întreba cu voce tare: „Da cine, domnule, să-l voteze pe maimuțoiul ăla?”. Profilul americanului pro-Trump nu e atât de greu de ghicit. E omul care s-a cam speriat de politica lui Bill Clinton, al cărui nume se leagă, în mod natural, de cel al candidatei Partidului Democrat,  un om care a vrut un președinte simplu, fără de pretenții elitiste.  E un alegător care s-a cam săturat de discursuri politice şi promisiuni, americanul clasei de mijloc, de care a cam uitat administraţia de la Casa Albă în ultimul timp.

Nu sondajul a dictat rezultatul alegerilor, ci omul din ecuația noastră.  În modul acesta, deloc întîmplător, dar fără artificii prevestitoare de schimbări, Donald Trump devine cel de-al 45-lea președinte american.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s