Caracatiţa moscovită din mass-media

Dacă la multe capitole Rusia mai are de lucrat , lucrurile stau foarte bine când vorbim de accesul la Internet. Din cele peste 140  de milioane de locuitori,  62% sunt utilizatori ai internetului în mod uzual, cu precădere populația aflată în marile centre urbane, și în principal populația activă până în 50 de ani.

ultiz-net

Din ultimele discuţii pe tema noului tip de război, şi anume cel informaţional, înţelegem că  Kremlinul, secondat îndeaproape de Casa Albă, acordă un mare interes  comunicării și propagandei online, dar și spațiului cibernetic în integralitatea sa – chiar dacă prin acțiuni mai puțin vizibile în mainstream.

Premise

Acest demers informaţional a început în momentul în care statul rus a devenit incapabil de a oferi locuri de muncă şi oportunităţi multor tineri absolvenţi. Acest fapt a dus la formarea unor grupări specializate în infracţiuni informatice sau la recrutarea tinerilor de către organizațiile implicate în criminalitatea cibernetică transnațională. Deşi au fost avertizaţi de pericolul acestor practici, Moscova a ales să încheie o înţelegere tacită cu infractorii, atît timp cît activităţile lor nu periclitau statul rus. Acest fapt a devenit o problemă după ce Rusia  a semnat numeroase tratate internaţionale privind reglementarea şi securitatea spaţiului cybernetic şi a creat organisme menite să lupte împotriva cyber-criminalităţii.  Atunci, Rusia a fost oficial numită “gazdă” a infractorilor informatici.

Potrivit jurnaliștilor de la DefenceTech, componenta Cyber Army  a Forțelor Armatei FR ar beneficia de un buget militar de 40 miliarde de dolari USD. Aceeași sursă face o succintă evaluare a forțelor cibernetice ale Rusiei. Astfel:

Global Rating in Cyber Capabilities (Situare la nivel global privind capabilitățile cibernetice): Locul 4. Rusia este precedată de US, China și UK, și urmată îndeaproape de Iran.

cyber

Sursă foto: http://defensetech.org/2008/05/27/russias-cyber-forces/#ixzz3Tib4nOsc

Comunitatea de Intelligence a US sugerează că există grupuri organizate de hackeri legate de Biroul Federal de Securitate (FSB), precum și legături strânse cu Russian Business Network (RBN), despre care se crede că deține și operează al doilea cel mai mare botnet din lume.

Folosirea atacurilor cibernetice din partea Rusiei a intrat în centrul atenţiei în anul 2007. Pe atunci, presa internaţională şi oficialii oocidentali au învinuit Rusia de atacuri cibernetice asupra Estoniei.Rusia a fost de asemenea  acuzată că ar fi atacat cibernetic Georgia, în timpul războiului din anul 2008.

Doctrina Gherasimov

NATO a denumit această formă de conflict “război hibrid”, un război în care forţa militară este redusă iar acţiunile principale fac parte din strategii menite să influenţeze mase mari de oameni, avînd obiective pe termen lung.

Acest concept a fost pus în discuţie chiar de un rus în februarie 2013. Valery Gherasimov, proaspăt numit şef al statului major al forţelor armate ruseşti, semna un articol în revista specializată pe probleme de apărare “VPK-Belarus”.

2013-07-17t105328z_88969878_gm1e97h1g4m01_rtrmadp_3_russia-465x390

Sursă foto: http://www.evz.ro/

Generalul Gherasimov detalia pe atunci  dorinţa Armatei ruse de a-şi perfecţiona abilităţile în atacuri cibernetice, ca o extensie a războiului convenţional şi a conflictului politic. Potrivit experţilor din acel moment, Rusia a folosit atacurile cibernetice ca parte din arsenalul său împotriva statelor vecine şi ca armă politică.

În prezent, atacurile cibernetice ale Kremlinului au devenit exemple a ceea ce se numeşte ”Doctrina Gherasimov”, făcându-se referire la articolul apărut în 2013. “Războiul şi pacea, scria atunci Gherasimov, devin noţiuni ale căror graniţe sunt din ce în ce mai estompate.”

“Metodele conflictului” s-au schimbat şi implică acum “recursul masiv la măsuri politice, economice, informaţionale, umanitare şi alte măsuri ne-militare”, scria acesta. Toate acestea pot fi suplimentate prin consolidarea populaţiei locale ca o a “Cincea coloană” şi prin forţe armate sub acoperire.Gherasimov l-a citat pe teoreticianul militar sovietic Gheorgii Isserson: mobilizarea nu intervine atunci cînd este declarat războiul, ci, “neobservată, intervine mult înainte de asta”. Acesta are mai multe dimensiuni complementare, extrem de importante şi intrisec legate între ele precum securitatea cibernetică, războiul informațional, robotica și războiul psihologic.

Un exemplu al practicării acestei doctrine ar fi “Primăvara Arabă”, unde tehnologia informației, anume rețelele de socializare, au fost folosite pentru a influenţa opinia publică și pentru organizarea practică a protestelor, rezultând în progrese rapide pe teren. Generalul menționează cum un stat funcțional poate să fie adus într-o stare deplorabilă,incapabil să îşi exercite suveranități în anumite porțiuni ale teritoriului național, tocmai prin nişte tehnici ascunse.

Pe lîngă această doctrină neoficială, există una oficială intitulată “Doctrina Militară Rusă”, semnată de Vladimir Putin pe 25 decembrie 2014, care are o serie de elemente recurente precum războiul non-linear, eliminarea graniței dintre perioada de război și pace, prezența trupelor neregulate , trupelor nemarcate și a forțelor armate private pe câmpul de luptă precum și folosirea mijloacelor economice, politice și psihologice pentru a obține un avantaj împotriva oponentului.

Metodologie propagandistă

La finele anului trecut, Departamentul de Cercetare din cadrul Colegiului NATO de la Roma a dat publicităţii un document intitulat “Handbook of Russian Information Warfare” (Manualul războiului informațional rusesc), sub semnătura analistului Keir Giles.

screen-shot-2016-12-05-at-2-52-39-pm

Handbook of Russian Information Warfare

Documentul arată că ideea de război informaţional pe care o are Occidentul este diferită de ceea ce înseamnă cu adevărat acest război pentru Rusia. Pe de o parte vesticii se limitează la inducerea în eroare, adică la furnizarea de informaţii operaţionale false pe baza cărora comandanţii trupelor inamice să îşi bazeze deciziile.

Pe de altă parte se pare că ruşii utilizează cultura, istoria şi naţionalismul pentru a derula campanii de dezinformare.  Tehnicile folosite în acest demers includ sabotajul, diversiunea, dezinformarea, manipularea, propaganda agresivă, exploatarea potenţialului de protest al populaţiilor locale. Acestea nu reprezintă o noutate însă sunt adaptate noii realităţi, aceea a erei internetului.

Astfel aflăm că printre mijloacele prin care Kremlinul răspîndeşte informaţii false şi instigă, se numără  difuzarea de ştiri false, de clipuri defăimătoare pe Youtube, crearea unor campanii de postări pe reţelele sociale,  trimiterea unor mesaje directe prin SMS etc.

Dosare ale Războiului informaţional rus

Un prim exemplu vizează  succesul Rusiei în Ucraina, care pare că a fost pregătit cu ani în urmă, din 2010, cînd sistemul ucrainean de computere a devenit ţinta unui malware cunoscut sub numele de Snake. Aceşti viruşi, care au afectat zeci de sisteme diplomatice şi guvernamentale, reprezintă un instrument puternic de spionaj care a oferit persoanelor din spate acces fără îngrădiri la secretele Kievului.

Un caz de influenţare prin intermediul mass-media s-a produs atunci cînd a ajuns viral  un clip video postat pe internet în septembrie 2005, în care un bărbat îmbrăcat ca soldat al armatei Statelor Unite apare trăgînd zece focuri în Coran. Acesta ar fi fost trucat de experții în propagandă din Rusia, conform unei investigații realizate de serviciul BBC în limba rusă.

http://www.dailymail.co.uk/

Atunci când a apărut pe internet, clipul a stârnit mai multe critici în Rusia la adresa statului american din partea musulmanilor de acolo. În urma investigației realizate de BBC s-a constatat că acesta a fost realizat de o echipa de propagandă anti-Occident din Sankt Petersburg și este o dovadă de dezinformare inițiată de Rusia.

În paralel, Rusia profită de oportunităţile de a ataca cibernetic conturile consacrate din reţelele sociale pentru diseminarea informaţiilor.

Un exemplu în acest sens sunt conturile de Twitter ale canalului suedez de televiziune TV4, care au început la un moment dat să transmită mesaje propagandistice ruseşti către urmăritorii abonaţi. În acelaşi mod, o serie de conturi din Finlanda, care au fost create iniţial cu scopul de a genera venituri prin tactica clickbait, au ajuns acum să transmită şi să repete mesaje ale propagandei ruse în limba finlandeză, oferind în paralel linkuri către site-ul Russia Today .

În oricare dintre situaţii, acestea sunt indicatori ai interesului sporit al Rusiei pentru infrastructura de comunicaţii. Raţiunea acestui interes îşi poate avea originea în succesul privind dominaţia informaţională obţinută de Rusia în timpul operaţiei de anexare a peninsulei Crimeea în 2014.

În afară de faptul că atunci Rusia a obţinut controlul asupra mijloacelor de informare scrise şi de televiziune, a controlat cu succes şi telecomunicaţiile, inclusiv pe cele din internet, izolând astfel Crimeea de fluxurile informaţionale din exterior.Rezultatul a fost un anumit grad de control asupra percepţiei publice în Crimeea care, ulterior, a ajutat la legitimarea anexării peninsulei. Modul în care acest lucru a fost realizat a fost prin simpla preluare a controlului fizic asupra infrastructurii de comunicaţii prin internet şi apoi prin întreruperea selectivă a comunicaţiilor prin cablu.

bjhkjki

Sursă foto: http://9gag.com/

Un alt caz de influenţare prin mass-media a fost atunci cînd postul de televiziune “ORT” arăta de fapt  imagini cu graniţa dintre Ucraina şi Polonia, pretinzînd că acea coadă de 140,000 de refugiaţi era la graniţa dintre Ucraina şi Rusia.

Cea mai recentă activitate de propagandă informaţională susţinută de către Kremlin pare că a fost legată de alegerile prezidenţiale din SUA de anul trecut. Rusia a intervenit în alegerile prezidențiale din Statele Unite pentru a-l ajuta pe candidatul republican Donald Trump să câștige cursa pentru Casa Albă, potrivit unui raport întocmit de CIA, dat publicității de Washigton Post.

Agenţiile de securitate au declarat că hackerii ruşi guvernamentali sunt responsabili de atacurile cibernetice înregistrate în perioada alegerilor prezidenţiale din Statele Unite.

“Serviciile de informații au identificat indivizi cu legături cu guvernul rus care au trimis către Wikileaks mii de e-mailuri ale Comitetului Național Democrat și alții, inclusiv șeful de campanie al lui Hillary Clinton”, scrie publicația americană. “Oficiali americani i-au descris pe acești indivizi drept actori cunoscuți serviciilor de informații ca fiind participanți la o operațiune la scară largă a guvernului rus de a-i crește popularitatea lui Trump și a diminua șansele lui Clinton.”trump-putin-horse2

Sursă foto: http://hoocoodanode.org/t/hotels-close-to-record-year-for-occupancy/13325/121

Moscova dezminte categoric acuzaţiile referitoare la implicarea sa în atacurile cibernetice din timpul scrutinului prezidenţial din SUA, catalogând afirmaţiile în acest sens drept “reminiscenţe ale unei vânători de vrăjitoare”, a afirmat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului.

“Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.” Grigore Vieru

În ceea ce priveşte caracatiţa informaţională a Kremlinului, propaganda rusă se manifestă mult mai direct şi mult mai agresiv în Republica Moldova, comparativ cu abordarea mai sofisticată din Romania şi alte ţări central şi est-europene. HotNews.ro a realizat un infografic care arată  influenţa masivă exercitată de Moscova şi efectele propagandei asupra populaţiei şi asupra pieţei media din această ţara, piaţă dominată de programele TV ruseşti.

fffffffffffffffffvvvvvhhyyhh

sursă foto: http://www.hotnews.ro/

Centrul pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning și partenerii săi din Republica Moldova au realizat un proiect, finanțat de German Mashall Fund of the USA, cu tema „Informational warfare. Identifying the model of agression” (Războiul informațional. Identificarea modelului agresiunii) asupra informațiilor furnizate de platformele online ale televiziunilor, ziarelor, site-urilor de știri, blogurilor și pe rețelele de socializare. Au fost analizate și comentariile publicate în mediul online.Analiza articolelor și comentariilor din mass-media s-a făcut pentru perioada 2013-2016, pentru a se identifica elemente ce ar putea avea conexiune cu războiul informaţional rus ce se desfăşoară în România.

Principalele concluzii ale studiului au fost:

  • Deşi aparent în presă nu se folosesc expresii care ar induce sentimente de frică, au existat şi excepţii cum ar fi folosirea titlului „Moscova amenință din nou: Rusia poate distruge scutul de la Deveselu”, când, de fapt, oficialii ruşi au folosit cuvîntul avetizează şi nu ameninţă;
  • Interviurile unor publicaţii sunt acordate de specialişti dar altele publică articole în care este prezentată strict părerea Moscovei, de multe ori lipsite de contraargumente, fapt ce sugerează simpatii cu Rusia;
  • Deseori în România, site-urile posturilor de televiziune s-au folosit de titluri care, deşi menite să atragă cît mai mulţi cititori, au sporit temerile poporului romîn în legătură cu siguranţa naţională. Încrederea românilor în NATO a fost ştirbită atunci cînd pacea internaţională a fost pusă sub semnul întrebării. Astfel, titluri precum ,,Șoc. Războiul se apropie! RUSIA UMILEȘTE VESTUL” pot avea un impact însemnat la nivel psihologic, iar printr-o astfel de prezentare cresc temerile în fața puterii Federației Ruse, portretizată drept stat ce poate oricând să atace și să destabilizeze România și să învingă Vestul.
  • Analizele CPCEW arată că sunt siteuri care avertizează că Rusia răspândește „povești false” (dezinformare, propagandă, zvon) prin intermediul rețelelor de socializare, a blogurilor sau pe site-urile de știri, prin comentatorii ruși (trolii ruși), care scriu comentarii la adresa articolelor sau a comentariilor altor troli, mesaje care susţin ideile transmise de oficialii ruşi, și urmăresc „injectarea” anumitor idei cu ajutorul mijloacelor media pro-ruse.
  • Comentariile articolelor menţionte mai sus sunt nemoderate, nesupravegheate, oricine putînd posta orice.Trolii erau numeroși (2013-2016), dislike-urile pentru poziții prooccidentale erau multe, ceea ce înseamnă că mulți susținători ai Kremlinului există, chiar dacă nu-și exprimă direct pozițiile prin postări. Toate acestea pot contribui la reuşita războiului informațional al Kremlinului față de România și Occident.

Atenţia specialiştilor vestici s-a concentrat pe o singură entitate de coordonare a trolilor din Sankt Petersburg. În ciuda faptului că existenţa şi activitatea acestei entităţi au fost documentate de o mulţime de jurnalişti de investigaţie, aceasta continuă să plaseze cu succes mesaje în presa occidentală.

Autorităţile ruse par a fi mulţumite că acest centru de postaci plătiţi este în atenţia presei internaţionale, având în vedere că serveşte la distragerea atenţiei de la alte reţele de acest gen care acţionează în paralel fără a fi detectate.

Urciorul gol dă răsunet mare.

Presa apropiată Kremlinului reuşeşte să creeze în statele UE o bază de susţinere considerabilă pentru politica Federaţiei Ruse, arată mai mulţi experţi si oficiali europeni, scrie Euobserver.
Potrivit unui studiu realizat de centrul de cercetare american Pew, o treime dintre germani şi un sfert dintre francezi sunt de părare că UE ar trebui să relaxeze regimul de sancţiuni impus Rusiei.

Popularitatea preşedintelui Putin este redusă în Europa, notează experţii, însă unul dintre patru germani (în special în estul Germaniei) are încredere în liderul rus.
Pe de altă parte, jumătate dintre francezi consideră că vinovat de conflictul din estul Ucrainei este regimul de la Kiev. 34% dintre germani acuză acelaşi lucru, iar 12% dintre germani consideră că Vestul poarta responsabilitatea izbucnirii acestui conflict.
Experţii ucraineni sugerează că secretul succesului propagandei ruse ţine de sumele mari investite de Moscova în PR. Kremlinul a precizat oficial că suma investită în acest an va fi de cel puţin 650 de milioane de euro. “A început cu Rusia Today, după revoluţia portocalie din Ucraina, în 2005. Acum vin cu noi canale media în fiecare an. Puţină lume vorbeşte de Sputnik. Creşte de la o săptămână la alta cu o nouă ţară şi un serviciu într-o nouă limbă. Se foloseşte de jurnaliştii din acele ţări şi de limba lor, astfel încât ajunge să concureze cu informaţiile locale”

În acest context, al erodării adevărului, expunerea flexibilă a unor audienţe diverse prin difuzarea de conţinut informaţional controversat şi neplauzibil demonstrează că obiectivele Rusiei nu sunt acelea de a difuza informaţii credibile.

În demersul combaterii propagandei şi influenţării informaţionale ruseşti, Occidentul a ales să difuzeze adevărul, sperînd că lipsa de credibilitate crescîndă a Kremlinului va ajunge la cote maxime. Dar dacă credibilitatea nu este scopul urmărit de ruşi, ci mai degrabă sporirea neîncrederii maselor în sursele de informare? Cert este că efectele sunt numeroase şi pregnante, iar luarea unor măsuri radicale în această privinţă se lasă aşteptată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s