Oh when the TRUMPet sounds the call

Statele Unite ale Americii, cel mai puternic stat din lume și simbolul democrației moderne, a decis pe 8 noiembrie 2016 cine este cel de-al 45-lea președinte al său pentru următorii patru ani.

Procesul electoral în America

the-logistics-of-voting_5086f6f4ac8b1

Fiecare cetățean ce a împlinit 18 ani poate vota.Votul poate fi prin corespondență, electronic sau în persoană. Ziua de vot este a doua zi de marți a lunii noiembrie. Astfel, ziua de vot poate fi cel mai devreme pe 2 noiembrie, și cel mai tîrziu pe 8 noiembrie, cum este cazul alegerilor din 2016.

Votul pentru Președintele Statelor Unite este un vot indirect, ceea ce înseamnă că cetățenii nu votează pentru Președinte, ci pentru un colegiu de electori, ce la rîndul lor vor vota pentru Presședinte și Vice Președinte.

Fiecare stat are un număr diferit de electori în colegiu, egal cu numărul total de reprezentanți în Congresul și Senatul Statelor Unite. Adică fiecare stat are cîte un elector pentru fiecare colegiu electoral pentru Camera Reprezentanților (Camera Inferioară a Congresului American) la care se adaugă cei doi electori ce reprezintă fiecare dintre cele două colegii electorale senatoriale ale fiecărui Stat.

electori
Sursa Foto

Stabilirea candidaților

 

us-presidential-elections-countdown-2016-infographic-index
Sursa foto

Alegerile primare sunt primul pas în alegerea candidatului din partea unui partid. În majoritatea ţărilor lumii partidele numesc un singur candidat. În Statele Unite însă votanţii care îşi declară sprijinul pentru un partid sau altul aleg candidatul dintr-o listă.

După alegerile primare din vară, sondajele o arătau pe Hillary Clinton în frunte cu 45% faţă de 38% pentru Donald Trump, fiind urmaţi de candidatul Partidului Libertarian Gary Johnson (10%) şi candidata Partidului Verzilor, Jill Stein (4%), marja de eroare fiind de 2,5%. Primii doi au mers mai departe în cursa pentru Casa Alba, la alegerile din 8 noiembrie.

Donald Trump- de la „The Apprentice” la Casa Albă

trump-dinosaur
Sursa Foto

Când afaceristul și omul de televiziune Donald John Trump a anunțat că intră în cursa pentru Casa Albă din partea Partidului Republican, în iunie 2015, puțini au fost aceia care l-au luat în serios. Donald Trump nu este singurul candidat la alegerile prezidențiale ce nu a avut tangențe cu sfera politică, și căruia nu i s-a dat nicio șansă în cîștigarea alegerilor. În anii 1980, un fiu al unui negustor ambulant de încălțăminte, apreciat cronicar sportiv la posturile de radio, și actor mediocru de cinematograf în studiourile din Hollywood, este candidat al partidului republican în cursa pentru “Casa Albă”. Obține victoria împotriva președintelui democrat, Jimmy Carter, și devine Ronald Reagan, al patruzecilea președinte al SUA, ce se impune mai târziu un actor important în prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru următoarele două decenii.

În timpul acestei campanii electorale, Donald Trump a profitat din plin de privilegiul oferit de statul pe care își dorește să îl conducă: libertatea de exprimare. Fiecare apariție publică a sa a fost controversată și comentată, dar asta a reprezentat cîrligul ce a „agățat” și cucerit publicul, atrăgînd electoratul de partea sa.

Pe tot parcursul luptei electorale, Trump a susținut un discurs instigator, chiar violent pe alocuri, intransigent, rasist și misogin. Declarațiile sale publice în legătură cu politica pe care intenționează să o adopte în privința imigranților, în special din Mexic și țările arabe, consturirea zidului la granița cu Mexicul, sentimentele de simpatie care îl încearcp în ceea ce-l privește pe Putin, părerea personală pe care a împărtășit-o public despre femei, au zguduit lumea, i-au făcut pe liderii celor mai importante țări să se întrebe unde se vor situa dacă Trump va cîștiga, dar mai ales, au hrănit orgoliile americanilor care se simt amenințați de aceste grupuri non-americane și s-au lăsat convinși să „facă America măreață din nou”.

Discursul său împotriva imigranților a fost criticat aspru de opinia publică, mai ales că soția sa, Melania Trump, este un fost model ce s-a născut în Slovenia, deci o imigrantă, chiar dacă se situează bine la capitolul legalitate.

hillary-clinton-debate
Sursa Foto

Hillary Clinton

Hillary Clinton este soția celui de-al 42-lea președinte american, Bill Clinton, ce a fost la conducerea SUA timp de două mandate consecutive, din 1993 pînă în 2001. De profesie avocet, a ocupat funcția de Secretar de Stat în administrația Barack Obama, și a fost senator de New York în Senatul Statelor Unite ale Americii din partea Partidului Democrat din 2001 pînă în 2009.

Hillary și-a anunțat candidatura pentru președinția SUA pe 12 aprilie 2015, din partea Partidului Democrat. Campania sa

Hillary a atras de partea sa în competiția electorală câteva personalități remarcante din peisajul American, printre care președintele încă în funcție Barack Obama, soția acestuia Michelle, actrița Meryl Streep, cântăreața Lady Gaga sau actorul George Clooney. Susținerea lui Obama pentru Hillary a fost foarte surprinzătoare, în contextual în care democrata a concurat împotriva acestuia la alegerile prezidențiale din 2008, dar a pierdut votul popular în etapa alegerilor primare.

Printre temele abordate de Clinton în discursurile sale și în dezbaterile publice se numără ameliorarea economiei, inclusiv impunerea unui nou cod fiscal, poziția femeii în societate.

Lupta pentru supremație

În Statele Unite, candidații au obligația de a participa la trei dezbateri publice, televizate, în direct, și transmise în întreaga lume. Spre deosebire de alegerile din România, unde candidații sunt invitați la diverse televiziuni și au libertatea de a se exprima cît și cum vor, dezbaterile între candidații la prezidențiale din America se supun unor reguli clare: dezbaterile durează 90 de minute, sunt moderate, în general de un jurnalist, se răspunde la întrebări în reprize

Rezultatele acestor dezbateri se cuantifică în procentele din sondaje ale fiecărui candidat.

În dialogul lor, cei doi oponenți au dezbătut atît subiecte de care un președinte trebuie să fie interesat, din economie, securitate națională, sănătate, respectarea amendamentelor privind portul de armă, dreptul femeilor de a fi pro-life sau pro-choice, dar au și profitat de slăbiciunile din viețile particulare ale fiecăruia: Trump a i-a reproșat lui Hillary că are un soț afemeiat, iar ea a avut probleme de control al furiei și a acuzat-o că le agresa pe acestea, a acuzat-o că a făcut dispărute niște e-mail-uri potential compromițătoare din vremea cînd era secretar de stat, Hillary l-a acuzat pe Trump că privește femeile ca pe niște obiecte, că este rasist, că tot ceea ce spune este o minciună etc., dar și-au zîmbit frumos la final.

Portretul susținătorilor celor doi candidați

Această campanie a fost caracterizată ca o luptă între clasele de mijloc și de jos în fața elitelor. Americanilor „albi și mîndri” le-au fost alimnetate orgoliile de ideea că își pot lua țara înapoi de la imigranții care le fură locurile de muncă și drepturile.

Atitudinea actorilor media pe scena politică

Dacă în celelalte campanii electorale, instituțiile media respectau o tradiție în exprimarea publica a susținerii față de un candidat sau altul, în 2016, piața media s-a manifestat incredibil de obiectiv.

Cele mai multe articole publicate, știri și emisiuni TV se bazau pe analize ale activității electorale ale fiecărui candidat, sondaje ale preferințelor publicului pentru un anumit candidat, știri despre declarațiile publice ale fiecărui candidat.

Campania electorală reflectată pe rețelele de socializare

Aceasta campanie electorală s-a desfășurat cu totul atipic în contextul rețelelor de socializare. Facebook-ul și Twitter-ul mai ales au fost folosite drept instrumente principale pe propagare a ideologiilor fiecărui candidat, de cele mai multe ori postările acestora iscînd adevărate controverse și ținînd prima pagină a ziarelor și head-ul buletinelor de știri pînă după 8 noiembrie.

Trump, care a început Campania cu 4 milioane de follow-eri pe Twitter, avea spre sfîrșitul acesteia peste 10.6 millioane, în timp ce Clinton, ce a pornit de la în jur de un million, avea în noiembrie 8.1 million. Trump a postat 32,800 tweets; Clinton are 7,260 tweets legate de numele său.

Pe Facebook, Trump a adunat peste 10 milioane de like-uri la pagina sa, iar cea a lui Clinton aproximativ 5.2 millioane.

Postările de pe Twitter ale lui Trump au fost o transpunere a declarațiilor făcute și în spațiul public, dar cele mai multe au fost critici la adresa guvernării lui Barack Obama

donald-trump-insults-11-celebs-with-downright-mean-tweets-president-obama-1
Sursa foto

Hillary, pe cealaltă parte, a folosit un conținut mai mult visual, iar postările de tip text erau retweet-uri ale postărilor agresive ale lui Trump.

Alegerile prezidențiale americane din 2016 ar fi trebuit să fie o întrecere de rutină între doi politicieni dinastici, democrata Hillary Clinton, soția fostului președinte Bill Clinton, și republicanul Jeb Bush, fratele mai mic al fostului președinte George W. Bush. Calculele și previziunile au fost date peste cap însă de un candidat fără experiență politică, dar cu avere, notorietate și tupeu. Ceea regulile bunului simț societatea califică drept defecte toate caracteristicile discursului lui Donald Trump, se pare că societatea americană acceptă drept atribute ce-l califică pe magnat în candidatul perfect pentru Casa Albă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s