Conflictul UCRAINA-RUSIA

 

O ţară frontieră situată la confluenţa dintre UE şi Rusia, o fostã republicã sovieticã cu o populaţie de 46 de milioane de locuitori, independentã din 1991, cunoscutã în afara graniţelor prin stereotipii de genul „grînarul fostei URSS”, „catastrofa de la Cernobîl”, „criza gazelor” sau „Revoluţia portocalie”, Ucraina încearcă să-şi construiascã o identitate.

Screen Shot 2014-08-13 at 5_42_14 PM.jpg

Conflictul a început în anul 2014, atunci cînd armat rusă a intervenit  în Ucraina, ca urmare a Revoluției ucrainene pro-europene soldate cu o lovitură de stat, cînd trupe speciale rusești fără însemne au preluat controlul asupra celei mai mari părți a Peninsulei Crimeea din Ucraina situată pe coasta de nord a Mării Negre, inclusiv clădiri civile, aeroporturi și baze militare. Tot atunci, legiuitorul rus a aprobat prezența militarilor ruși în Crimeea și estul Ucrainei.

Totodată, oficialii ruși au continuat să susțină că prezența forțelor militare ruse în Crimeea nu încalcă niciun acord existent între Rusia și Ucraina. Răspunsul ucrainean a fost moderat pînă acum, fără nicio acțiune militară din partea guvernului Ucrainei, care a fost instalat la Kiev cu mai puțin de o săptămînă înainte de ocupație. La data de 26 februarie 2014, persoane înarmate vorbitoare de limba rusă în uniforme militare fără însemne, despre care s-a declarat a fi soldați ruși, au stabilit un punct de control între Sevastopol și Simferopol. Iar cu o zi mai tîrziu aceștia au ocupat clădirea Parlamentului din Crimeea și a Consiliului de Miniștri și au înlocuit steagul ucrainean cu steagul rusesc.

a-inceput-razboiul-in-ucraina-18479290

Poziţia geostrategică a Ucrainei este importantă pentru extinderea perimetrului de securitate a Rusiei. Obiectivul actual al Rusiei este de a-şi reface dominaţia în fostele republici ale URSS. Faptul că identitatea naţională ucraineană este încorporată de Moscova  într-o origine comună care datează din perioada Rusiei Kievene, serveşte acţiunii Rusiei de a pune bazele unei noi uniuni culturale care să ajute la interesele politice ale Rusiei. Presiunile economice din partea Kremlinului şi-au atins obiectivul de a îndepărta Kievul de o eventuală integrare în comunitatea europeană. Ameninţările cu secesiunea populaţiei de etnie majoritară rusă din Crimea şi Estul Ucrainei, sprijinite direct de Moscova, sînt un nou motiv pentru care Ucraina nu-şi poate permite o îndepărtare politică de Rusia.

razboi-ucraina1.jpg

În 2003, cu un an înainte de „revoluţia portocalie” din Ucraina, o companie de consultanţă politică din Moscova a experimentat un stil similar de campanie într-o provincie rusească, Samara. Aici, la alegerile parlamentare din 2003, a fost folosit un stil de campanie ce se aseamănă mult cu cel utilizat ulterior în Ucraina şi, cîteva luni mai târziu, în România.

Este vorba de utilizarea culorii portocalii ca simbol pe toate materialele de campanie, de stimularea retoricii revoluţionare şi de apelul la subiecte precum lupta împotriva corupţiei sau împotriva fraudei electorale. S-a folosit forţa societăţii civile şi a presei, ca instrument de acţiune anti-establishment, chiar şi fără o asociere directă. Spre exemplu, o organizaţie puternică a lansat o campanie dură de tip ecologist, în care ţinta directă era puterea, dar care nu se revendică politic de la formaţiunea politică de opoziţie. Interesant este că societatea civilă a folosit în campaniile sale inclusiv culoarea portocalie. Stilul de campanie folosit de compania respectivă a fost unul nonconformist, el îmbinînd tacticile tradiţionale cu inovaţii, glume, trucuri spectaculoase. Acest lucru a contribuit la victoria opoziţiei, care a fost percepută de presa rusească drept o victorie a unei revoluţii „orange”.

2014_06_08_poroororr_rsz_crp.png

Revoluţia portocalie din Ucraina a fost un prilej extraordinar atît pentru analişti, cît şi pentru societăţile democratice, de a analiza care au fost factorii care au favorizat acel tip de schimbare politică. E greu de acceptat termenul de „revoluţie” pentru schimbările politice din Ucraina, în ciuda faptului că el a fost folosit chiar de actualii guvernanţi de la Kiev. Această analiză are scopul de a surprinde, la nivel teretic, factorii schimbării din Ucraina şi din alte zone similare (fenomenul „Orange” a existat pe arii extinse în spaţiul ex-sovietic), precum şi de a vedea în ce măsură caracterul revoluţionar, împrumutat inclusiv în România, se regăseşte la nivelul schimbărilor sociale din prezent.

 

Schimbările sociale şi politice sînt rezultatul opoziţiei şi conflictului manifest între cei avantajaţi şi cei dezavantajaţi de sistemul politic. Ideea conflictului se regăseşte aproape permanent în toate societăţile, iar el se regrupează faţă de clivajele fundamentale. Conflictele devin, astfel, motorul principal al schimbării politice şi, ulterior, sociale.

1393488600_338.jpg

Cele mai multe analize care au subliniat importanţa economică a Ucrainei pentru Rusia s-au bazat pe următoarele afirmaţii false:

  1. Ucraina este grînarul Rusiei. Fără aprovizionarea cu produse agricole din Ucraina, Rusia ar suferi de foame. Un argument împotriva acestei afirmaţii este faptul că statisticile exporturilor de grîne din Ucraina arată faptul că statul ucrainean exportă cea mai mare parte din producţia sa de cereale căre Europa de Vest . Doar 15% din volumul exporturilor de cereale din Ucraina, se îndreaptă către Rusia. Grîul ucrainean a avut întotdeuna competitori puternici pe piaţa de cereale din Moscova şi Sankt Petersburg. Producţia internă de cereale a Rusiei acoperă integral  necesarul său de consum şi îi permite să  facă şi exporturi.

 

  1. Ucraina separă Rusia de Marea Neagră şi Mare Azov, închizînd astfel accesul Moscovei pe pieţele externe. Într-adevăr, mai mult de jumătate din exporturile Imperiului ţarist şi a URSS au utilizat porturile de la Marea Neagră, dar diferenţa o face faptul că majoritatea exporturilor făcute din porturile de la Marea Neagră, erau făcute de nave comerciale aparţinînd etnicilor ucraineni. Conform statisticilor oficiale  a transporturilor de mărfuri pe cale ferată din Rusia, cel mai folosit port din sud a fost Rostov pe Don. Cea mai mare parte a exporturilor ruseşti sînt efectuate din porturile de la Marea Baltică. În 2006, portul Primorsk de la Marea Baltică a ocupat primul loc la exportul de petrol brut. Ucraina nu a restricţionat utilizarea în comun cu Rusia, a porturilor din Marea Neagră.

 

  1. Ucraina este indispensabilă Rusiei în ceea ce priveşte aprovizionare cu cărbune şi minereu de fier. Afirmaţia este complet nefondată, avînd în vedere că Ucraina nu are altă sursă de energie proprie decît cărbunele din bazinul Doneţk. Nici nu se pune problema  ca Ucraina să exporte din producţia sa de cărbune. Rusia are cantităţi enorme de cărbune în regiunea Urali şi Siberia. În ceea ce priveşte exportul de minereu de fier, Ucraina exportă într-adevăr cantităţi semnificative Rusiei, dar nu într-o măsură care să ne facă să afirmăm că există o dependenţă rusă faţă de minereul de fier din Ucraina. În plus, Rusia are foarte multe regiuni unde există minereu de fier care nu este exploatat. Oricum, zăcămintele de minereu de fier a Ucrainei sînt de mici dimensiuni comparativ cu ce necesită Rusia.

 

Demontînd aceste afirmaţii, putem trage concluzia că pentru Rusia, Ucraina are doar un interes geostrategic. Avînd în vedere că Ucraina este într-adevăr foarte dependentă de gazul rusesc şi în acelaşi timp este şi restanţă la plata cantităţii de gaz livrate de Rusia, o obligă să aibă relaţii bune cu Rusia. Nu de puţine ori Moscova a stopat exporturile de gaz către Ucraina, doar pentru a reorienta atitudinea Ucrainei faţă de Rusia. Din punct de vedere economic Ucraina  nu poate face faţă mediului cocurenţial al economiei din zona Uniunii Europene.

Ucraina a reînnoit încă o dată permisiunea de staţionare la Sevastopol, a  flotei ruse din Marea Neagră pînă în 2042. Se pare că presiunile politice ale Kremlinului au făcut-o să accepte păstrarea bazei navale ruse pe teritoriul său. De asemena, nu trebuie să uităm faptul că în macroregiunile de dezvoltare din sudul Ucrainei, limba predominantă este limba rusă, avînd  vedere că o mare parte din populaţie este chiar de etnie rusă. Chiar dacă Ucraina are dezideratul de a rămîne independentă poltic, ea nu are suficiente resurse economice.

Avînd în vedere că extinderea NATO a ajuns la graniţele Ucrainei, Rusia va face tot posibililul să menţină Ucraina un stat tampon între teritoriul rus şi NATO şi să o replaseze spre sfera de dominaţie a Moscovei.

Totodată, o mare parte din populaţia ucraineană crede că singura soluţie pentru o redresarea economiei Ucrainei este colaborarea economică strînsă cu Rusia. Politica guvernului de la Kiev va rămîne în permanenţă legată de dilema referitoare la menţinerea independenţei politice complete concomitent cu obţinerea beneficiilor economice din colaborarea cu Rusia. Cert este că Ucraina este în pragul unei catastrofe economice, cu standarde de viaţă care au scăzut cu 80% după prăbuşirea URSS. Ruperea relaţiilor economice cu Rusia, ar activa mişcările secesioniste din Crimea şi Estul Ucrainei.  Rusia poate destabiliza foarte uşor Ucraina prin iniţierea unor revolte în interiorul societăţii ucrainene.

O reorientare a Ucrainei către spaţiul politic şi economic european este încă un fapt foarte puţin probabil, avînd în vedere că SUA nu are în intenţia sa  integrarea  Ucrainei în  Uniunea Europenă. Acţiunile indepente ale UE nu vor avea succes atît timp cît americanii păstrează un caracter rezervat. Atitudinea reţinută a americanilor se datorează faptului că Rusia şi-ar putea intensifica la rîndul ei imixtiunea în afacerile interne ale statelor din America Latină.

Kremlinul exercită o presiune enormă asupra Ucrainei de a se integra într-un spaţiu economic comun. Rusia deposedează gradual Ucraina de principalele sale active industriale prin intermediul fuziunii sau  preluarii lor directe de către firmele ruseşti. Acţiunea din prezent al preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici de a renunţa la Acordul de Asociere cu UE pentru a întări cooperarea economică cu Rusia este o consecinţă a faptului că UE nu poate asigura securitatea internă a teritoriului ucrainean în faţa presiunilor economice ale  Rusiei. Catastrofa economică din Ucraina nu poate fi îndepărtată de UE, avînd în vedere că firmele ucrainene nu pot rezista concurenţei exercitate de o eventuală integrare în economia de piaţa a Uniunii Europene.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s