Ce se întîmplă în lumea de dincolo?

În lumea știrilor externe tratate în jurnalele din România…

Am crezut de-a lungul timpului că noi funcționăm după principiul „ dacă ni se întinde un deget, noi luăm toată mîna.” Tind să cred că nu e chiar așa. Am văzut, ne place să fim în ton cu tot ce se întîmplă peste hotare. Avem prezentatori care dau bine pe sticlă, avem studiouri grandioase ce atrag atenția, tactică avem, stil avem, dar ce ne facem cu subiectele? De ce ratăm subiecte?

Andreea Esca ne prezintă în jurnalul de seară de la Știrile ProTv, din 16 mai, cum opera de artă a lui Constantin Brâncuși a fost vîndută în străinătate și cum românul Horia Colibășanu a cucerit Everestul. Toate acestea, în timp ce alte site-uri precum „Agerpres” sau „Mediafax” aveau știri de ultimă oră precum:

„Trump a dezvăluit informații cu grad înalt de clasificare șefului diplomației ruse (Washington Post)„

„Guvernul sirian califică acuzațiile SUA privind existența unui crematoriu drept ”scenariu hollywoodian„

jh

Cu o știre externă la început și una spre sfîrșitul jurnalului de seară, cei de la ProTv încearcă să mulțumească prin cîteva minute, mai bine spus 2-3 minute pe știre.

Într-un alt jurnal, pe același post, de data aceasta de la ora 17:00, știrile externe încep să prindă rădăcini, acestea fiind trei la număr.  S-a vorbit despre furtuna de la Moscova, despre videoclipul nou al cîntăreței Shakira și nu în ultimul rînd despre alinanța dintre Putin și Macron (noul președinte al Franței).

fu

Exemplele pot continua cu orice jurnal de la orice post de televiziune din România. Sesizabilă este însă, munca acestora pe site-urile oficiale. Activitatea de acolo este surprinzătoare avînd în vedere că sunt la punct și se încadrează în spațiu și timp, dar mai ales vin cu acele completări țintă pentru publicul dornic să fie informat.  Aici știrile externe se pot numi știri și pot fi citite și înțelese cu ușurință, dar tind să cred că oricine și-ar dori să audă și să vadă despre toate subiectele importante din lume, decît să stea să citească și să verifice rînduri întregi.

moksjh.png

Un alt punct slab al canalelor de știri din țară, ar fi faptul că noi preferăm întotdeauna să formăm emoții, să apelăm la umanitate, dar foarte slab, nici măcar un băț să nu ridicăm. Spun asta pentru că mi-au atras atenția trei minute, dintr-un jurnal de știri de la Observator, în care, în urma atacului de pe arena din Manchester, reporterii noștri au dorit mai multe informații, dar de fapt au reușit să aducă un simplu bărbat în fața oamenilor care să își dea cu presupusul despre incident.

Mai jos, un alt filmuleț în care se simte și se vede diferența dintre televiziunile din România și televiziunile de peste graniță.

Poporul român se dorește a fi un popor liber și în siguranță. Dorim să fim informați, dar nu prea mult că strică. În timp ce alții sunt răniți, nouă ni se întipărește în minte „lasă că nu ajunge și la noi”, „ e departe, ce treabă are cu țara noastră?”. Gîndirea aceasta de turmă nu duce decît la autodistrugere. Dacă presa reprezintă a patra putere în stat, prima putere ar trebui să fie informația corectă și cît mai multă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s