Franţa a ales să nu fie o extensie a alegerilor americane!

“Obiect politic (mult timp) neidenticat” în vîrstă de 39 de ani, Emmanuel Macron este al optulea preşedinte al Republicii Franceze despre care presa relatează că a avut un traseu asemenea unui meteorit sau a unui OZN. Este caracterizat ca fiind un  personaj îndrăzneţ şi un conformist, unul dintre puţinii actori politici “nici de dreapta, nici de stînga”. Conform hotnews.ro este primul lider de la Palatul Elysee cu studii serioase.


sursa foto: mediafax.ro

Macron a intrat în politică în anul 2012, atunci când a ocupat postul de consilier al preşedintelui Francois Hollande. A fost ministrul Economiei, până în 2016, moment în care a demisionat, dorind să se axeze pe candidatura sa la preşedinţia Franţei.

Mişcarea de centru cu care s-a înscris în cursa candidaturii la prezidenţiale “En Marche!” se află între o mişcare cetăţenească şi un partid politic. Campania electorală a acestuia a fost marcată de radicalizarea discursului populist, de numeroase scandaluri şi controverse ce aveau legătură atît cu viaţa privată, cît şi cu cea profesională, dar cu toate acestea s-a menţinut pe poziţii şi a dezminţit tot ce apărea în neregulă despre el.

În campania electorală principalele promisiuni au fost de natură economică, bineînţeles, creionîndu-şi o agendă internă pro-business şi pro-integritate: reduceri fiscale pentru corporaţii, o poziţie flexibilă privind durata săptămînii de lucru, reducerea şomajului, investiţii pentru reconversie profesională, sprijin pentru energie regenerabilă şi modernizarea infrastructurii. În plan european, Emmanuel Macron este adeptul unei Uniuni Europene puternice, dar neaparat reformate: “Uniunea Europeană trebuie să se reformeze sau să înfrunte posibilitatea unui Frexit – ieşirea Franţei din blocul comunitar”, declara cu şase zile înainte de a fi ales preşedintele Franţei. Tot pe lista propunerilor acesta a adus în discuţie: corectarea defectelor globalizării, prin armonizarea taxării companiilor în UE, revizuirea reglementărilor referitoare la piaţa muncii şi creşterea taxelor anti-dumping.

Contextul alegerilor prezidenţiale franceze

Statele Unite ale Americii au ales un preşedinte ieşit din tiparele clasice ale americanilor, şi anume, omul de afaceri Donald Trump.

În Germania, Angela Merkel s-a confruntat şi încă se confruntă cu o criză de popularitate atît în interiorul ţării, cît şi la nivelul liderilor europeni din cauza deciziei şi poziţiei pe care a luat-o începînd cu anul 2015 cînd a avut loc primul val de refugiaţi, val care a creat mişcări naţionaliste în diverse zone ale Europei şi diferite reacţii faţă de conducătorii statelor europene.

În Ungaria, Viktor Orban îşi face părerile din ce în ce mai auzite în rîndul europenilor, fapt pentru care a fost şi aspru criticat în cadrul unei şedinţe din Parlamentul European de către Guy Verhofstadt, fiind considerat un extremist, împotriva valorilor europene, anti-UE, anti-globalizare (şi lista poate continua).

http://www.stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=61881960&section=6&video_section_id=

Mişcări naţionaliste au fost şi în Austria cînd în alegerile prezidenţiale din decembrie erau şanse să cîştige un extremist. Acelaşi moment de panică a fost şi în Olanda, dar s-a dovedit că populaţia ţării a spus un NU hotărît extremismului.

După toate aceste evenimente a venit rîndul francezilor de a-şi alege preşedintele. În primul scrutin cele două tabere tradiţionale (socialiştii şi republicanii) au fost excluse de alegători din cursa prezidenţială, lucru care nu s-a mai întîmplat vreodată în politica Franţei, iar în cel de-al doilea tur al alegerilor a ajuns Emmanuel Macron, candidat de centru, pro-european declarat şi Marine le Pen, lider anti-globalizare de extremă dreapta.

După primul tur de alegeri au avut loc proteste de stradă împotriva celor doi candidaţi: Marine le Pen şi Emmanuel Macron.

În prima parte a zilei al celui de-al doilea scrutin procentajele o dădeau cîştigătoare pe Marine le Pen, timp în care în Europa începe să se instaureze panică deoarece aceasta propusese în campania electorală o ieşire din UE, asemenea Marii Britanii, dar surpriza a venit la sfîrşitul zilei cînd francezii au ieşit în masă la vot şi au votat pentru Macron: peste 65%.

 

http://www.digi24.ro/embed/stiri/externe/ue/alegeri-franta-2017/franta-alege-liberalism-sau-populism-sectii-de-votare-sub-paza-stricta-719177

După afişarea rezultatelor a primit mesaje de la diverse personalităţi politice din Europa, dar şi din America.

http://www.digi24.ro/embed/stiri/externe/ue/alegeri-franta-2017/alegeri-in-franta-europa-rasufla-usurata-719605

Tînăr, cu viziuni diferite asupra viitorului, cu propuneri şi schimbări radicale în conducere, Emmanuel Macron nu se teme de adversari, de influenţe şi de vorbe rele, ba chiar a avut curajul să îi spună aceste lucruri lui Vladimir Putin pentru a-i atrage atenţia că îl suspectează de o propagandă rusească.

În timpul campaniei electorale, Emmanuel Macron susţine şi acuză în mod direct că Russia Today şi agenţia de presă Sputnik au făcut propagandă şi au distribuit în mare parte numai ştiri false despre el, ceea ce l-a determinat să restricţioneze accesul Rusiei la campania lui. Tot în cadrul aceleiaşi conferinţe, Putin a declarat că Rusia nu a avut nicio legătură cu aşa-zisa propagandă din Franţa sau din oricare altă parte a Terrei. Alte subiecte dezbătute de aceştia au fost  relațiile franco-ruse, viziunile lor asupra viitorului Uniunii Europene, lupta împotriva terorismului și crizele regionale din Ucraina, Siria, dar şi din Coreea de Nord și Libia.

La începutul anului 2017 Marine le Pen a avut o întrevedere cu preşedintele rus, dar doar pentru a discuta “chestiuni tehnice”. Conform România Liberă primul candidat care îşi crease o reputaţie în rîndul francezilor,  Francois Fillon, a fost desfiinţat prin cele peste 3.000 de articole pe care le-a publicat WikiLeaks. La scurt timp au început să apară ştiri false despre Macron, dar echipa acestuia a reacţionat prompt şi a interzis Rusiei să mai aibă acces la informaţii legate de campania acestuia electorală, desigur, Kremlinul a negat orice acuzaţie spunînd că nu este implicat.

Cu o amprentă aproape vizibilă, propaganda rusească a fost anticipată de către Macron şi, se pare, că vîrsta şi exeprienţa nu au fost o problemă în menţinerea şi cîştigarea cursei prezidenţiale, ba dimpotrivă: a dovedit că este isteţ, că are o echipă bine formată şi că se poate descurca indiferent de cine îi pune “beţe în roate”.

Iată că, de această dată, Franţa nu a fost o extensie a alegerilor din SUA!

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s