„Erdogan Magnificul”

După aproape un secol de la transformarea vechiului Imperiu Otoman în Republica Turcă, președintele turc Recep Tayyip Erdogan este cel care se pare că vrea să refacă din Turcia un sultanat.

Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul și primul preșefinte al Republicii Turce, a fost ultimul conducător care a condus cu o mînă de fier. De la el încoace, doar Erdogan a ajuns să fie comparat cu acesta, în ceea ce privește puterea pe care o are asupra poporului. Spre desosebire de Ataturk, Erdogan nu vrea să mențină statutul de Republică al Turciei, toate premisele ducînd la ideea de concentrare a puterii statale doar în mîinile sale.

De la cariera de fotbalist, a ajuns să fie în fruntea celei mai mari puteri NATO din estul Europei. De 14 ani își exercită puterea, abordînd un model autoritar, fiind venerat și detestat deopotrivă. Deși pe parcursul anilor nu a întîmpinat prea multe rezistențe și pierdici, anul acesta a hotărît ca puterea pe care deja o exercita asupra întregului stat, să devină legitimă.

Fostă republică parlamentară, afectată de conflictele interne ce s-au concretizat în iulie 2016, implicată în combaterea terorismului local și internațional,  prejudiciată  de o criză economică tradusă printr-o depreciere majoră a valutei naționale și o ușoară scădere a investițiilor străine,   aflată într-un conflict permanent cu statele vecine, Turcia a trebuit să facă o alegere menită să-i schimbe linia destinului.

„Transformarea Turciei într-o autocrație este aproape completă. Sistemul echilibrului puterilor în stat urmează să fie zdrobit. Astfel, națiunea va fi marcată de o divizare profundă, în care cei care susțin moștenirea lui Ataturk se vor confrunta cu cei care vor să o răstoarne; o diviziune între apărătorii unui sistem secular și cei ai valorilor Islamice conservatoare, între naționaliștii kurzi și cei turci, între structurile militare care erau cândva dominante și noile elite AKP”, remarcă editorialiștii The Guardian.

Untitled.png

sursă foto: The Washington Post

În ciuda rezultatului de la referendum, ambivalența societății turce s-a resimțit în voturile cetățenilor. Aceste voturi s-ar putea ca pe viitor să conteze mai mult decît au contat acum, iar democrația să-și reia locul în Turcia: „Trei orașe importante  – Ankara, Istanbul și Izmir – au votat împotriva modificării Constituției. Totodată, provinciile predominant kurde din estul și sudestul Anatoliei, începând cu Diyarbakır, au votat masiv împotriva propunerilor, ceea ce sugerează că țara este marcată de o diviziune periculoasă, care ar putea avea consecințe grave”, susține, la rândul său, jurnalistul Hurryiet Daily News Semih Idiz.

Acesta mai declară că Erdogan nu s-a așteptat ca rezultatele să exprime o atît de pronunțată diviziune a societății: „O victorie este o victorie, însă nu putem să nu ne întrebăm dacă aceasta este cea la care sperau președintele Recep Tayyip Erdogan și premierul Binali Yıldırım. La urma urmelor, a fost un referendum pentru o nouă Constituție – cel mai important document al țării – și, în vreme ce 25 de milioane de persoane au răspuns <<da>>, aproape 24 de milioane au respins propunerea, ceea ce ilustrează, cu greu, <<consolidarea mandatului>> la care Erdogan a sperat, astfel încât apară de necontestat în ochii lumii. Din contră, rezultatul scoate în evidență că Turcia este o națiune divizată, în care jumătate din electoral i-a spus <<nu>> șefului statului”.

O decizie luată mai mult de către Parlament, și nu de către cetățeni, referendumul ce a avut loc în aprilie anul curent, s-a vrut a fi rezolvarea tuturor problemelor în care se afla statul turc. Transfomarea republicii parlamentare într-una prezidențială condusă de Erdogan, implică:

  • Desființarea funcției de prim-ministru, puterea executivă fiind preluată de către președinte;
  • Președintele poate face parte dintr-un partid politic, ba chiar să-ș ți conducă, luînd decizii ce pot influența și parlamentul;
  • Presedintele va putea emite decrete fara a consulta parlamentul, sa instituie starea de urgenta, va putea dizolva Parlamentul, numi ministri si alti demnitari de rang inalt.
  • Crește puterea președintelui asupra  corpului de judecători și procurori. Numărul judecătorilor Curții Constituționale va fi redus de la 17 la 15 persoane, iar numărul persoanelor Consiliului Suprem al Judecătorilor și Procurorilor va fi redus de la 22 la 13.
  • Alegerile prezidențiale și parlamentare se vor face simultan, o dată la 5 ani. Astfel, Erdogan va fi la putere pînă în 2029, deoarece în 2019 vor avea loc alegerile.

O altă urmare a acestei schimbări, dar una nu atît de vizibilă și legală, este si cenzurarea presei și limitarea puterii acesteia. În 2014, președintele Erdogan declara: „Nicăieri altundeva în lume presa nu este la fel de liberă ca în Turcia. Sunt absolut sigur de ceea ce afirm”.

turkey_press_freedom__osvaldo_gutierrez_gomez

sursă foto: www.cartoonmovement.com

Astăzi însă, Președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, declară că  : „Potrivit mai multor rapoarte, jurnaliștii sunt intimidați – nu doar în regimurile autoritare – ci și în țări considerate democratice. Chiar în vecinătatea noastră, Turcia a devenit „cea mai mare închisoare pentru jurnalişti din lume. Potrivit Centrului pentru Libertate din Stockholm, aproape 200 de jurnaliști au fost arestați și 150 instituții media au fost închise în urma loviturii de stat de anul trecut. Mulți jurnaliști sunt în închisoare și oprimați în China, Rusia, Belarus şi țări din America Latină, Africa sau Asia”.

Pe de altă parte, deși este vizbil faptul că presa nu are libertate deplină în Turcia, unii jurnaliști sunt de părere că prin referendum, țara s-a eliberat de constrângerile impuse de constituțiile anterioare, astfel că noile amendamente vor ajuta la consolidarea democrației și a instituțiilor.

Mai jos, voi enumera cîteva cazuri în care jurnaliști au fost arestați în Turcia, sub pretextul propagandei. La sfărșitul lunii mai, doi jurnaliști de la cotidianul turc de largă circulație Sozcu, care adesea are opinii critice la adresa guvernului de la Ankara, au fost arestați, a anunțat sâmbătă agenția de presă guvernamentală Anadolu și publicația citată, transmite Reuters.

În luna februarie, un jurnalist turco-german al publicaţiei Die Welt, a fost arestat preventiv în Turcia, fiind acuzat de “propagandă teroristă” şi “subminarea Guvernului”, măsura fiind dur criticată de autorităţile germane, relatează Dpa şi BBC News online.

Tot în luna mai, un jurnalist independent francez, instalat de mai mulţi ani în Turcia, a fost luat în custodia poliţiei turce, după ce fusese reţinut în timpul realizării unui reportaj în sud-estul ţării, a anunţat organizaţia neguvernamentală Reporteri fără Frontiere (Reporters sans frontieres, RSF), potrivit agerpres.ro.

journalist_1_wide-e3c4c04de624ac4c26ff5d74a24cbf6bf74bb6f5-s900-c85

sursă foto: www.npr.org

În decembrie anu trecut, a avut loc un scandal în cadrul insituției de presă Euronews, ai cărei jurnaliști au declarat că nu mai au încredere în conducerea rețelei.  Un reporter Euronews, cu condiția anonimatului, a declarat că li s-a interzis să critice Turcia după lovitura de stat eșuata de pe 15 iulie, precum și politica dură a Rusiei față de vecinii săi și statele membre ale UE. După conflictele dintre Moscova și Kiev, secțiunea site-ului care scria despre situația din Ucraina, a fost închisă.

În plus, în aprilie, site-ul Wikipedia nu a mai putut fi accesat de locuitorii Turciei. „Lipsa de disponibilitatea la internet în țară este constantă din cauza filtrelor utilizate pentru a cenzura conținutul”, afirmă Turkey Blocks. Motivul ar putea fi abundența de critici defavorabile care modifică imaginea Wikipedia a președintelui Recep Tayyip Erdogan în urma victoriei sale la referendumul din 16 aprilie, care i-a întărit puterea personală.

Așadar, toate acest exemple și multe altele, arată modul în care președintele Erdogan încearcă să limiteze libertatea de exprimare a presei din Turcia, apelînd la tertipuri folosite doar în statele autoritare, nicidecum în cele democratice.

Fiind abia la începutul noiii exprimări a puterii lui Erdogan, toată lumea anticipează repetarea istoriei, revenirea Turciei la un sultanat, asta în cazul în care cei 24 de milioane de locuitori care au votat „NU” Constituției, nu-și vor face auzite nemulțumirile.

download.jpg

sursă foto: 9gag.com

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s