Minciuni pe bune

„Cioloș, fiul lui Soros”, sau „100 de lei de adult, 50 de lei de copil și 30 de lei de cîine- pentru a participa la protest”. Sunt informații care s-au rulat pe burtierele unor posturi TV naționale din România, iarna aceasta în care milioane de români au protestat împotriva abuzurilor făcute de Guvernul proaspăt ales.

protest-caine-1024x768
Sînt două exemple clare de fake news, care au luat cu asalt canalele media, mai ales rețelele de socializare. Ca rezultat, unii au înțeles, alții le-au preluat ca atare. Problema e că acest fenomen tot mai răspândit, nu are încă o definiție clară. Deseori chiar se confundă cu satira sau pamfletul, zvonul, ori titlurile misterioase. Datorită libertății absolute de a publica conținut online de către orice individ, fără ca acesta să poarte responsabilitate pentru conținutul pe care îl distribuie, fake-urile nu pot fi controlate.
Pornind de la ideea de știre falsă, trebuie să înțelegem că, de fapt, asta nu se oprește aici. Fake news înseamnă că în spate stă o strategie care urmărește manipularea maselor cu efecte de durată. Știrile false nu încearcă să creeze un adevăr alternativ, ci mai degrabă să erodeze capacitatea de a distinge adevărul. Prin intermediul unor știri în care sînt prezentate frînturi de adevăr, publicul cade în capcana de a crede, tocmai bazîndu-se pe aceste „informații probate”.
Acest fenomen există de mult timp, dar a devenit mai evident odată cu alegerile de anul trecut din SUA. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford a demonstrat că în acestă campanie au fost înregistrate 41 de știri false pro-Clinton și 115 știri false pro-Trump, care au fost distribuite de un total de 7,6 milioane de ori, respectiv de 30,3 milioane de ori. Aceste informații demonstrează gravitatea situației. Fake news-urile devin un instrument tot mai popular, într-un proces de dezinformare, prin care se urmărește imbecilizarea, sau cel puțin dezorientarea maselor.

Chiar și în Republica Moldova, unde libertatea presei este ca un prunc ce abia învață a merge și cade cînd în fund, când pe burtă, ștrile false își fac deja bine treaba. În perioada electorală din toamna lui 2016 acestea au fost pe larg răspîndite pe rețelele de socializare și chiar preluate pe anumite posturi TV, sau în ziarele de propagandă a Partidului Social Democrat. Un exemplu este cazul în care „ Maia Sandu le-a promis europenilor că va accepta 30 de mii de imigranți sirieni dacă va cîștiga alegerile prezidențiale”. Această informație, publicată mai întîi pe un site de satiră, apoi preluată de portalurile rusești din Moldova, terra.md și allmoldova.md, a fost folosită pe larg de către contracandidatul principal al platformei DA, Igor Dodon, și intens mediatizată de către presa națională, fără nici o sfială. Cel mai important aspect este însă că oamenii chiar au crezut acest lucru, la întrebarea de ce nu ar vota-o pe Maia Sandu, mulți bătrîni menționau anume acest aspect, că „Moldova e o țară săracă și nu are nevoie de sirieni, care sunt niște teroriști”, iar Maia o să aducă nenorocire în țară.
Oricum s-ar numi, știri false, fake news, sau chiar minciuni mediatizate, acestea nu pot fi altfel combătute, decît prin antrenarea muschiului critic, prin apelul la inteligență, și desigur vechea „
regulă „a celor trei surse”. În fapt depinde de fiecare ce vrea să creadă și ce face pentru a ajunge la adevărul cel mai adevărat.

Surse:

http://www.prattlibrary.org

http://www.turnulsfatului.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s