Francezii preferă „macarons”, nu „le pen”

Franța. 2017. Alegeri prezidențiale. Turul doi. Marine le Pen sau Emmanuel Macron? Rezultate: Emmanuel Macron 66,10% , Marine le Pen (33,90%).

Acesta este rezumatul alegerilor din Franța de anul acesta. În ceea ce privește detaliile și evenimentele ce au adus la acest rezultat vom vedea în cele ce urmează.

În primul tur, 11 candidați s-au înscris în cursa pentru palatul Elysee și conducerea țării:

Nathalie Arthaud (46 de ani) – Lupta Muncitorilor

François Asselineau (59 de ani) – Uniunea Popular Republicană

Jacques Cheminade (75 de ani) – Partidul Solidaritate și Progres

Nicolas Dupont-Aignan (55 de ani) – Debout la France

François Fillon (63 de ani) – Les Republicains

Benoît Hamon (49 de ani) – Partidul Socialist

Jean Lassalle (61 de ani) – Independent

Marine Le Pen (48 de ani) – Frontul Național

Emmanuel Macron (39 de ani) – En Marche!

Jean-Luc Mélenchon (65 de ani) – Partidul Stângii

Philippe Poutou (49 de ani) – Noul Partid Anticapitalist

Dintre aceștia, doar doi au mers în turul doi, și anume Marine le Pen cu 21,7%  și Emmanuel Macron cu 23,7%.  Ca să înțelegem mai bine de ce francezii au ales în acest fel, vom face o analiză a fiecărui candidat.

C-7Pz7BXYAAig3z

sursă foto: twitter.com

Marion Anne Perrine Le Pen este născută pe 5 august 1968, la  Neuilly-sur-Seine, și este cel de-al treilea copil al familiei Le Pen, tatăl ei fiind fondatorul partidului Frontul Național. În anul 1986, la vârsta de 18 ani, a intrat în această formaţiune şi, în timp, s-a impus drept custode al mărcii „Le Pen“, notează Reuters.   În 1990 își ia  licenţa în ştiinţe juridice la Universitatea Paris II-Assas, iar în 1991 absolvă un program de studii aprofundate în drept penal, devenind în 1992  avocat.

În 1993, la numai 24 de ani, a candidat la legislative, într-o circumscripţie a Parisului, însă a obţinut numai 11,1% din sufragii. Abia în 1998 a obţinut primul său mandat politic – consilier regional pentru Nord-Pas-de-Calais. În 2004 a fost aleasă consilier regional pentru Ile-de-France şi tot din 2004 este membră a Parlamentului European.

În 2010 devine șef de partid, iar cinci ani mai tîrziu, din cauza unor declarații anti-semite, își dă afară tatăl din partid.

„Desigur, am făcut greşeli, am avut slăbiciuni… sunt doar un om, nu sunt perfect. Dar cred că am purtat lupta corectă”, a spus atunci Jean-Marie Le Pen, fondatorul Frontului Național.

Controversată, carismatică, incisivă și cu o mână de fier, Marine a ales să conducă partidul într-un mod inedit. De la spiritul aventurier și nu învingător  după care s-au ghidat pînă atunci, membrii partidului și-au schimbat traictoria.

Marcela Feraru a detaliat într-un interviu pentru DC News ascensiunea Frontului Național. Aceasta a precizat modul în care Marine Le Pen a schimbat fața formațiunii pe care o conduce, proces care a durat ani, însă cu rezultate vizibile.

”Spre deosebire de tatăl ei, Marine Le Pen a reușit într-o oarecare măsură de dediabolizeze Frontul Național. Toți cei care aveau o imagine patată au fost excluși sau îndepărtați din primul plan, începând chiar cu Jean-Marie Le Pen.

Întreprinderea a durat câțiva ani dar a dat rezultate : Marine Le Pen este invitată și dezbate pe picior de egalitate cu ceilalți candidați, ceea ce nu era cazul în urmă cu 5 ani. Mitingurile ei sunt din ce în ce mai urmărite și electorii nu se mai tem să recunoască adeziunea pentru ideile și programul ei.

Deși pentru formațiunea sa a adus un suflu nou și doritor de succes, Marine le Pen nu a fost la fel de apreciată pentru politica pe care a adoptat-o, în ceea ce privește viitorul Franței. Intenția ei de părăsi zonă euro sau de a închide frontierele, au fost ideile care au dus la rezultatul alegerilor.

„Uniunea Europeană va muri pentru că popoarele nu o mai vor. În al doilea rând, asistăm la începutul sfârşitului globalizării sălbatice. Şi, în sfârşit, multiculturalismul a fost demascat ca având scopul de a distruge naţiunea şi de a înregimenta oamenii”, a declarat Marine Le Pen.

Dizolvarea Uniunii Europene a fost doar unul dintre obiectivele sale. Asemenea lui Donald Trump în Statele Unite, vrea să-i redea Franţei măreţia pierdută. Îi acuză pe imigranţi că distrug bunăstarea şi stabilitatea ţării. Acest discurs a fost susținut „sus și tare” la începutul campaniei publicitare, însă mai moderat spre sfîrșitul acesteia, văzînd probabil reacția cetățenilor la intențiile sale .

Ce a adus-o totuși în turul doi al alegerilor, au fost declarațiile ei patriotiste, care i-a atras foarte mulţi susţinători, care au văzut în ea o salvatoare. Dacă aceste alegeri ar fi fost cîştigate de ea, probabil de pe harta Uniunii Europene, dispărea cea mai mare ţară a blocului comunitar.

800x0_1492971815ad2c68c8

sursă foto: a1.ro

Născut pe data de 21 decembrie 1977 la Amiens, în nordul Franţei, candidatul de centru Emmanuel Macron, susţinut de mişcarea politică En Marche!, este cel mai tânăr candidat la alegerile prezidenţiale din Franţa.

Licenţiat în filosofie al Universităţii Paris Nanterre, Emmanuel Macron are un masterat în afaceri publice obţinut la Institutul de Studii Politice din Paris, fiind, de asemenea, absolvent al Şcolii Naţionale de Administraţie.   În perioada 15 mai 2012 – 15 iulie 2014 a fost secretar general adjunct al administraţiei prezidenţiale iar în 2014, de nicăieri a fost propulsat în cabinetul condus de Manuel Valls și pus responsabil peste economia țării. A rezistat numai doi ani în cabinetul de la Paris.

El a promovat, în 2015, un pachet de măsuri economice, numite chiar “legea Macron” care au permis tot mai multor magazine să deschidă duminica – o schimbare radicală în Franța, unde ziua liberă de duminică este considerată sfântă, după cum notează Wall Street Journal.

Legea a permis și sectoare reglementate ale economiei. Noile prevederi au scos în stradă zeci de mii de protestatari, însă Macron a rămas ferm pe poziție și și-a apărat politicile în favoarea liberalizării pieţei. Asta deși unii colegi din Guvernul socialist l-au acuzat că distruge măsurile de protecţie a muncitorilor.

Și-a lansat propria mișcare intitulată sugestiv “Înainte!”, bazată în special pe voluntari tineri și inspirată din campania lui Barack Obama din 2008. Spune că nu este nici de dreapta, nici de stânga, ci îmbinarea unor idealuri din toate sferele ideologice.

Emmanuel Macron, candidat la preşedinţia Franţei: Cred în libertatea indivizilor, în autonomia lor şi a societăţii. Dar, în acelaşi timp, cred sincer că statul trebuie să aibă un rol, iar acest rol este foarte special în Franţa prin încărcătura lui istorică.

Vreme de mai multe luni și-a trimis simpatizanții prin țară să afle direct de la francezi ce nevoi au. La rândul lui a făcut turul şantierelor, uzinelor şi corporaţiilor.

Anul trecut, Emmanuel Macron a părăsit Guvernul socialist, iar în luna noiembrie și-a anunțat candidatura la președinție. Anterior, el nu spusese care sunt intențiile sale, iar Francois Hollande, care este cel mai nepopular președinte din istoria recentă a Franței, nici nu spusese dacă își va încerca să obțină cel de-al doilea mandat.

Intrarea lui Emmanuel Macron în cursa pentru prezidenţiale a fost bine primită de acea parte a electoratului francez care îşi dorea o primenire a clasei politice, notează AFP, preluată de dhnet.be.

De altfel, centristul a şi mizat pe acest aspect şi a vorbit în campanie despre necesitatea unei legi care să „moralizeze“ viaţa publică, un act normativ care să le interzică parlamentarilor angajarea unor apropiaţi sau membri ai familiei, astfel încât „să se pună capăt nepotismului“.

Adevărul.ro arată că  el a adus în discuţie, printre altele, crearea unei poliţii pentru securitate cotidiană, a unei forţe de 5.000 de poliţişti de frontieră cu partenerii europeni, limitarea la un an a duratei autorizate de şedere a unui lucrător detaşat, stabilirea unui buget al zonei euro, cu un Parlament şi un ministru al Economiei şi Finanţelor din zona euro, precum şi crearea unui fond european de apărare, care va finanţa echipamente militare comune şi înfiinţarea unui Stat Major european permanent.

 Digi 24 notează că Intrarea lui Emmanuel Macron în cursa prezidențială nu a suscitat prea mult interes la început, iar pe plan internațional aproape că a trecut neobservată. Dar campania electorală avea să demonstreze nu doar că Emmanuel Macron se bate de la egal la egal cu politicienii consacrați, dar tocmai imaginea lui proaspătă, fără încărcătura unei cariere de partid, l-a propulsat în fruntea preferințelor. Riposta contracandidaţilor săi a fost nemiloasă.

Marine Le Pen, candidată la preşedinţia Franţei: „N-am întâlnit niciodată pe nimeni care să vorbească cinci, şase minute fără să fie capabil să emită măcar o idee interesantă. Pauză totală”. Jean-Luc Melenchon, candidat la preşedinţia Franţei: „Domnul Macron e învechit, ne ia de fraieri pe toţi.”

Aceste declarații sunt infime pe lîngă jignirile și acuzele aduse chiar de Marine le Pen, în direct, în cadrul dezbaterii dintre cei doi.

Se pare că în acest caz, cînd înclinațiile lui Marine le Pen au fost deseori corelate cu cele ale lui Vladimir Putin, implicația acestuia nu s-a mai resimțit. Presa franceză și internațională, în majoritatea ei, au încurajat candidatul independent și ale lui deziderate, condamnînd intențiile extremei dreapta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s