Într-o eră a tehnologiei dezvoltate, unde aproape fiecare cetățean deține un telefon sau device ce îi permite să imortalizeze momente, a apărut dorința de afirmare și expunere a unor situații. Evoluția tehnologiei și apariția rețelelor de socializare au schimbat lumea așa cum o știam noi înainte. Prin urmare și jurnalismul a căpătat noi dimensiuni și a fost pus în fața unor noi paradigme, cum ar fi jurnalismul cetățenesc. De-a lungul timpului au fost mai mulți factori ce au influențat apariția acestei practici ce poate părea acum atât de firească. Prin intermediul internetului a fost mult mai ușor pentru cetățeni să răspândească conținutul lor, întrucât oferă oricui posibilitatea de exprimare liberă, fără bariere editoriale de ordin etic sau deontologic.
În media tradițională, audiența era în general pasivă, adică conținutul nu putea fi modificat sau personalizat de aceștia. Dar odată cu dezvoltarea internetului apare principiul utilizatorilor. Sistem bidirecțional de comunicare interactivă în care utilizatorii pot fi atât consumatori, cât și producători de conținut media. De aici și apariția generatorilor de jurnalism cetățenesc. Însă această chestiune a generat conform lui Stuart Allan, profesor de jurnalism și comunicare la Universitatea din Cardiff din Marea Britanie, o creștere a cerinței publicului asupra jurnalismului cetățenesc, necesitatea de a fi martor și de a înregistra evenimente în mod obiectiv, iar mass-media generalistă este obligată să dea socoteală pentru onestitatea și autenticitatea relatărilor și difuzarea acestora.
Încurajarea jurnalismului cetățenesc
Henry Jenkins, profesor de comunicare la Universitatea din California de Sud, a explicat că o cultură mediatică participativă contrastează cu noțiunile mai vechi de observare pasivă mediatică. În loc să vorbim despre producători și consumatori de media cu roluri separate, acum îi putem vedea ca participanți ce interacționează pe baza unui nou set de reguli pe care nu le înțelegem încă pe deplin. Asta datorită platformelor sociale, un grup de aplicații web care sunt construite pe ideologia și fundamentele tehnologice ale web 2.0 și care permit crearea și schimbul de conținut generat de utilizatori. Folosind YouTube, Facebook, Twitter, Instagram, Linkedin și alte rețele sociale, fie prin intermediul unui calculator, fie direct de pe un telefon inteligent, apare multipla posibilitate de exprimare neîngrădită.
Hootsuite și WeAreSocial au publicat un raport despre utilizarea telefoanelor, internetului și social media la începutul anului 2020. Conform acestora 4.5 miliarde persoane utilizează internetul în timp 3.8 miliarde folosesc rețele sociale. Iar în România sunt 15.35 milioane de utilizatori de internet și 11 milioane de utilizatori activi pe social media. Prin aceasta e de înțeles faptul că jurnalismul cetățenesc își va face și mai simțită prezența în anii ce vin, utilizatorii fiind mai numeroși de la an la an. Iar aplicațiile web oferă tot mai multe opțiuni de înregistrare video, foto, tocmai în sprijinirea acestui concept. Inclusiv mai multe companii media importante au îmbrățișat ideea și au creat platforme prin care utilizatorii obişnuiţi pot contribui prin conținut: iReport (CNN), uReport (Fox News), Your news (BBC), CBSEyeMobile (CBS), Sharek (Al Jazeera) etc.
De asemenea, au fost create platforme independente, fără nicio legătură cu grupurile media tradiţionale, prin care jurnaliştii amatori pot să publice conţinut (OhMyNews, AllVoices, Bleacher Report).
Sprijinul și încurajarea acestei manifestări s-a reglementat chiar și la nivel legislativ în cadrul Uniunii Europene. În tot contextul liberei exprimări, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a admis că un particular poate desfășura activități jurnalistice prin culegerea și publicarea de informații, exercitând astfel jurnalismul cetățenesc. Decizia luată de CJUE în februarie 2019 în cauza C-345/17 a dus capacitatea jurnalismului cetățenesc spre alt nivel. Este vorba despre cazul din Letonia a unei înregistrării video și a publicării acesteia pe internet (YouTube) de către o persoană supusă unor audieri în incinta unei secții de poliție. În materialul video erau surprinși mai mulți agenți de poliție în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, putând fi auzite atât vocea autorului cât și vocile agenților de poliție. Deși persoana care realizează și distribuie materialul video pe internet nu este un jurnalist profesionist nu este de natură să se excludă derogărilor aplicabile jurnaliștilor, a căror activitate implică, în mod obișnuit, prelucrarea de date cu caracter personal (în cazul acesta datele personale ale polițiștilor). Dar trebuie menționat faptul că nu orice informație publicată pe internet se încadrează în noțiunea de „prelucrare a datelor cu caracter personal exclusiv în scopuri jurnalistice” prin urmare rămâne la latitudinea instanțelor naționale să judece dacă materialele publicate și care preiau date personale, au toate scopul imperativ de a informa opinia publică.
Diferențe între jurnaliști de ocazie și cei profesioniști
Ceea ce pare să fie uitat de cei ce promovează forma aceasta de jurnalism e că de cele mai multe ori este practicat de oameni ce nu au pregătire în domeniu. Cei care dețin un blog personal, o pagină pe o rețea socială și au o comunitatea mare pot fi deja mult mai influenți prin opiniile, teoriile expuse de ei. Aici nu mai e vorba de un simplu video transmis într-o redacție ci de o formă mult mai avansată de însușire a rolului de jurnalist „amator”. Jurnaliștii amatori au mai multe opțiuni atunci când vine vorba să-şi distribuie informațiile, nu sunt constrânşi de apartenența la un grup media. De asemenea pot lansa în același timp o informație pe mai multe canale de media online.
Alte diferențieri sunt date de standardul de calitate și credibilitatea materialelor realizate de jurnaliști profesioniști și cei amatori. Pentru cei din urmă calitatea nu este atât de importantă ci elementul de noutate. Modul în care este livrată e mult mai puțin relevant pentru aceștia. Fapt firesc deoarece ei nu dețin cunoștințele necesare pentru structurarea și redactarea concisă, calitativă a faptului relatat. Pot lipsi elemente ca obiectivitatea, etica profesională a imaginilor (cât de aproape să fie realizate pozele în cazul unui accident rutier, unde există victime astfel încât să nu fie încălcată intimitatea lor și totodată să nu lezeze opinia publică). Necesitatea de a răspunde la toate întrebările, declarații și imaginea de ansamblu dată de elementele de background. Un alt factor este motivația de a scrie. În timp ce pentru jurnaliști reprezintă o profesie în sine, pentru cei care practică o formă cetățenească poate fi o plăcere, pasiune, distracție sau umplerea timpului. Jurnaliștii de profesie sunt plătiți pentru a produce conținutul media, pentru a fi în fiecare zi disponibili să facă acest lucru. Jurnaliștii de ocazie nu sunt obligați să facă asta în fiecare zi, pentru ei e o activitate secundară.
Pericole cauzate de jurnalismul cetățenesc
Acest jurnalism cetățenesc poate părea o joacă, însă de multe ori poate fi o unealtă ce poate conduce la episoade nefaste. Un exemplu este cazul lui Sunil Tripathi, un tânăr student american ce avea 22 ani. Acesta a fost acuzat de bombardamentul de la maratonul din Boston, desfășurat în luna aprilie a anului 2013. Unde două bombe aproape de linia de sosire a cursei au explodat, ucigând 3 persoane și rănind alte câteva sute, inclusiv 17 dintre cei prezenți și-au pierdut membrele. La o zi de la atentat au apărut numeroase site-uri web ce aveau ca scop să centralizeze informațiile din jurul atentatelor, în încercarea de a identifica vinovații atacului. Pe aceste site-uri și inclusiv pe rețelele sociale au apărut poze cu diferiți suspecți despre care se credea că ar fi implicați.
Iar la scurt timp Sunil Tripathi, apărea drept suspect plauzibil după ce mai mulți au afirmat o asemănare între el și suspecții din imaginile oferite de Biroul Federal de Investigație (FBI). Deși nu existau dovezi acuzatoare asupra lui, moderatorii de site-uri și diferiți cetățeni au continuat să îl blameze pentru actul petrecut. Pentru a sprijini speculațiile din spatele lui Tripathi, o femeie care pretindea fi colega de clasă cu acesta a postat pe Twitter că e convinsă de asemănare lui Sunil cu suspectul din fotografii.
Informațiile culese de pe rețelele sociale au dus la titrări greșite chiar și în cazul marilor canale media. Încrederea în jurnalismul cetățenesc și lipsa unei anchete a condus la oferirea de date greșite cu privire la numărul de morți și răniți dar și oferirea de piste greșite asupra vinovaților. Un ziar local a publicat ca știre principală „FBI urmărește un suspect din Arabia Saudită ce a fost implicat în atentat”. În fapt s-a dezvăluit că nu era implicat nici un cetățean saudit și era doar un zvon împrăștiat pe rețelele sociale. Chiar și CNN împreună cu Associated Press au titrat că doi suspecți se află în custodie iar toată lumea a distribuit știrea, deși s-a dovedit a fi falsă. Apoi Fox News, CNN și Associated Press spuneau că au avut loc arestări în timp ce Reuters, ABC, NBC, CBS continuau să spună că nu s-au făcut arestări.
Într-un final adevărați suspecți au fost găsiți de cei de la FBI și s-a dovedit faptul că Sunil Tripathi nu avea absolut nicio legătură cu actele respective, în afară de o mică asemănare fizică cu adevăratul vinovat. Acesta a fost găsit mort, plutind în întinderea râului Seekon în luna aprilie a aceluiași an, familia a confirmat ulterior moartea sa ca fiind un act de sinucidere. Acest fapt a condus la reconfigurarea modului în care sunt verificate acum știrile venite din partea jurnalistului cetățean. Identificarea greșită a lui Tripathi a dus la întrebări în mass-media cu privire la cum ar putea fi prevenite așa-numitele „investigații provenite din mulțime” în viitor. Amintind prejudiciul cauzat unor persoane precum rudele lui Sunil Tripathi, precum și altor suspecți identificați greșit care acum se temeau pentru siguranța lor.
Jurnalismul cetățenesc în România
În România putem spune că jurnalismul cetățenesc a luat amploare odată cu explozia din Zalău în anul 2007. Explozia a survenit din cauza unei acumulări de gaze, iar blocul de 4 etaje s-a prăbușit. Doi tineri au murit, 11 persoane au fost rănite, în timp ce 19 familii au rămas fără acoperiș deasupra capului. Acesta este amintit ca fiind primul deoarece martorii oculari au trimis zeci de fotografii, mesaje și secvențe video au invadat site-ul posturilor TV. Materialele trimise de ei concurând până și agențiile de știri din țară.
La ora actuală fiecare dintre telespectatori, ascultători, internauți sunt invitați să răspândească știrile lor. Aproape că nu există excepție, toți sunt invitați să trăiască momentul lor în jurnalism. În mod firesc această practică acoperă aria unde mulți reporteri nu pot ajunge sau nu se află la momentul exact al întâmplărilor. Un alt beneficiu este dat de acoperirea mai multor subiecte ce vin în mod facil, fără necesitatea de a cheltui resurse de ordin fizic și financiar. Cu toate acestea o mobilizare importantă se petrece la nivelul editării și prelucrării materialelor. Această latură fiind esențială pentru o bună practică a jurnalismului profesionist.
Jurnalistul Jon Talton spunea că „Jurnalismul cetățenesc pare a fi o altă binemeritată răzbunare pentru arogantul jurnalism tradițional”. Cu toate acestea conform statisticelor mai mulți oameni tind să aibă încredere în conținutul cetățenesc dacă acesta apare sau este preluat de canale media de încredere. Varianta de mijloc rămâne cea de colaborare între conținutul oferit de simpli cetățeni și jurnaliștii din domeniu.
Surse utilizate:
Jurnalism cetățenesc ori cetățeni martori?
Citizen Journalism and the Effects on Publishing
Digital 2020 – raport despre utilizarea internetului si Social Media
https://rumoursandsocialmedia.wordpress.com/tag/sunil-tripathi/
https://journalismthefuture.wordpress.com/citizen-journalism-vs-professional-journalism/
Multimedia Reporting: How Digital Tools Can Improve Journalism Storytelling, Richard Scott Dunham
Comunicarea 2.0. New media, participare și populism, Antonio Momoc
Tehnici Mediatice 